Cărarea

Voi când aveți Paștele? În 8 aprilie. Noi îl avem în 14 aprilie. Părintele ortodox de la biserica Ungureni predica metaforic; soldații romani nu au îndrăznit să sfâșie cămașa lui Iisus Hristos dar oamenii au făcut-o. Catolicism și ortodoxism. Săptămâna Patimilor reprezintă drumul către moarte a lui Dumnezeu, indiferent în ce zi cade Paștele. Repet și mă cutremur, drumul către moarte a lui Dumnezeu. S-a Întrupat și S-a Răstignit pentru noi. Gândești enormitatea acestui eveniment și realizezi că ești într-o situație care te strânge ca o cămașă incomodă. Teologii ne spun că oamenii nu pot cunoaște pe Dumnezeu direct, cunoașterea Lui trebuie să poarte caracterul credinței dar credința este… certitudinea despre existența lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Stăniloaie scrie: “credința este experimentată de credincios nu ca un produs personal sau ca un rezultat al eforturilor proprii ci ca o presiune care o exercită asupra conștiinței, o prezență sau semnele covârșitoare ale unei prezențe care e una cu realitatea în care crede. Subiectul se simte cucerit, cuprins, atins. Numai după producerea acestor stări care cuprind în ele și cunoașterea proprie credinței are loc și o activitatea din partea credinciosului, o voință de a crede.”

Credința este îmbrăcată fără îndoială în stări emoțional-transcendente. Cum trăim Paștele? Cum ajungem la starea pascală și nu doar să îndeplinim plini de agitație niște ritualuri?

Trebuie să pornim pe o Cărare. Cărarea străduinței fiecăruia.

Biserica încă din primele secole a considerat credința creștină ca o vocație iar sf. Pavel îndeamnă să rămână fiecare în “starea în care l-a găsit chemarea” (1.Car.7-24) În cadrul acestei vocații avem daruri diferite, drumuri diferite, temperamente diferite, educație diferită, dar aceleași ne-putințe .

Cu aceeași cutremurare ne întrebăm câți cred cu adevărat că Iisus a Înviat pentru ca în dimineața Paștelui să putem spune plini de convingere “Hristos a înviat”.

Căutăm un drum, căutăm o cărare spre acel lucru măreț pe care îl simțim îl intuim toți. Aspirăm cu fervoare spre a recunoaște transcendența unei ființe care ne depășește. Reușim atât de puțin.

Dacă în Noaptea Învierii te retragi din zona urbană într-o biserică modestă de țară printre lumânări aprinse trăiești ceva unic. Privești oameni care se bucură și nu știu de ce, își zâmbesc deși ieri se urau, se simt mai puri pentru că au spus ne-spusul inimii lor unui alt om numit preot și simt o nevoie acută de a dărui. Ceva se întâmplă, te întorci în timpul pur al copilăriei, te simți atât de mic și neajutorat, ridici ochii spre cer si spui: Cred Doamne, ajută necredinței mele.

Invitatul nostru din această sâmbătă va fi domnul Florin Mojoiu, licențiat în teologie, specialitatea teologie didactică și asistență socială.

Grupul de copii din imagine sunt reflexia purității noastre.  Sunt sănătoși, veseli și încrezători. Dacă doriți să îi felicitați de Sfintele Paști, iată adresele lor:

 

Alina Balica:
Com. Vârvoru de Jos
Sat Vârvor, nr 92.

Andreea Mic și Marinela Mic
Nr.560 Sat Vârvor.

Ana Pârcălabu
Com. Vârvoru de Jos
Sat Criva, nr 207.

 

Ionela Ivancu
Com. Vârvoru de Jos
Sat Vârvor

Bianca Badea
Com. Vârvoru de Jos
Sat Vârvor, nr 47.

 

Loredana Cocoș
Com. Vârvoru de Jos
Sat Vârvor

 

Evelina Isac
Com. Vârvoru de Jos
Sat Vârvor, nr. 361

 

7 Apr 2012

Adaugă un comentariu completand formularul de mai jos