A nins la Vârvor. Totul este alb. Metaforele îți inundă limbajul. Simțurile o iau razna; văzul este orbit de alb, pipăitul de rotunjimi perfecte, auzul caută cu disperare zgomotul într-o tăcere albă, mirosul nu poate exersa, gustul zăpezii se adresează copiilor.

 

Umbrele cad pe alb cu o intensitate sporită. Totul este într-un contrast maxim de negru și alb. Culoarea inexistentă te obligă să vezi subtilitățile cromatice; aici o tentă ușor gălbuie, dincolo în apus o nuanță trandafirie, ca în final albastrurile serii pe zăpadă să te spulbere material și să devii nălucă. Contururi negre potențate de alb, crengile brune ale copacilor încărcate cu zăpadă.

Negrul accentuat de alb-pur ne aduce în minte pictura lui Frans Hals, raportul intre alb și negru este însa inversat dar tensiunea este asemănătoare. Portretele lui întunecate și sobre sunt luminate de gulere și manșete de dantelă albă. Filigranul și strălucirea dantelelor fine îl întâlnești iarna in formele filigranate ale gheții. Paleta cromatică a pictorului este dominată de negru, brunuri și alb. În tabloul intitulat „Eforii azilului de bătrâni din Haarlem” pata de culoare roșie( de fapt un ciorap) este introdusă pentru a bucura privirea.

Culoarea creează o senzație de bucurie, de dorință de a trăi în și cu natura căreia îi aparținem.

De origine vegetală, minerală sau organică, culorile folosite de pictori erau rezultatul unor amestecuri savante; fabricarea lor îl apropia pe pictor de alchimist sau de bucătar. Prepararea pigmenților utilizați în pictură implicau uscarea, măcinarea, decantarea, coacerea, transformarea în pulbere a materiilor prime – o adevărată munca de laborator. Culoarea trebuia sa fie strălucitoare și pură. Metodele de lucru clasice erau laborioase, cei vechi făceau pregătiri îndelungi înainte de a începe lucru. Ajutați de ucenici își preparau culorile, își grunduiau panourile, își fierbeau cleiurile, își preparau uleiurile și verniurile. Albastru de lapislazuli obținut dintr-o piatră semiprețioasă costa exorbitant.

Majoritatea lucrărilor “maeștrilor” sunt perfect conservate în timp și de o extraordinară prospețime deși au fost pictate cu sute de ani în urmă. Cei vechi foloseau culori puține care se procurau greu și costau de obicei mult. Mâna pictorilor era purtată de o imensă pasiune și de un efort pe măsură. Nu ești pictor dacă nu iubești pictura mai mult decât orice pe lume afirma Eduard Monet.

Despre metodele de lucru moderne ne va vorbi Dragoș Mușatescu, același invitat cu care am desenat în toamnă.

Personal rămân un simplu fotograf, fotografiile de pe site-ul nostru sunt originale, dar vă provoc încheind optimist “Fotograful este un artist al cărui atelier este lumea”

Cum a fost…

de la Criva la Vîrvor nu se vedea șoseaua de zăpadă, lanțurile mașinii mușcau zgomotos albul, în pădure plugul încerca să deszăpezească, l-am binecuvântat pe primar. De acum cerul era plumburiu și coborâse jos pe acoperiș. Nici țipenie de om. În tot satul au înghețat conductele de apă, la cișmea apa curgea cu debitul obișnuit. I-am urat în gând sănătate domnului geolog Enache invitatul nostru pe tema “Pânzele freatice de la Vîrvor”.

S-a întrerupt curentul electric și nu am putut da drumul la central pe lemne pentru încălzire. Am recurs la sobă. Nu știu dacă am apreciat corect cantitatea de lemne necesară și ar fi posibil să rămânem fără lemne. În pădure nu se poate intra din cauza zăpezii mari.  Cât de neputincioși suntem în fața naturii! Cât de dependenți suntem de curentul electric! Cât de vulnerabili am devenit datorită tehnologizării excesive!

S-a făcut ora 4, ora când ne întâlneam la Casa pentru Cultură, era exclus să vină dragii noștri invitați pe așa o vreme.

Fragilitatea idealismului era clar învinsă de pragmatismul supraviețuirii. Uitasem însă de rezervorul uman de regenerare continuă.

Înotau prin zăpadă râzând… copiii din Vîrvor. Am vorbit despre atelierul unui pictor, despre pictură și tehnici de lucru în pictură.

A fost cald datorită pădurii, copiilor și culorii renașteri italiene; din reproduceri ne lumina culoarea lui Raphael, Tițian, Masaccio, Botticelli, Girlandaio, Giorgione, Pierro della Francesca, Bellini, Tintaretto, Veronese.

Flăcările focului și culoarea picturii.