M-am născut şi am copilărit în Hunedoara, am trăit şi studiat la Cluj. Orașul copilăriei are un parfum aparte chiar dacă este un oraș muncitoresc unde fumul acoperă istoria. Cu atât mai grea idealizarea cu cât între 1948-1989 orașul devenise împreună cu Valea Jiului, fief-ul clasei muncitoare. Hunedoara cu străvechea ei istorie se dizolvase în roșul steagurilor. Castelul Corvinilor, azi cotat ca unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din ţară, era strivit de îngânfarea tovarăşilor. Acolo ne jucam noi alergând prin sala oglinzilor, printre trepte prăbuşite şi rahaţi. Hunedoara trăia doar prin victoria socialismului şi a clasei muncitoare, iar undeva la subsol era Iancu de Hunedoara.

Să începem cu Iancu.

Pentru prima dată, localitatea este amintită, alături de Haţeg şi Deva-Sântămăria Orlea, într-un act papal emis în 1278. În 1409, Sigismund de Luxemburg dăruieşte domeniul Hunedoarei şi cetatea, cneazului Voicu pentru merite militare deosebite. După obiceiul epocii, familia a luat numele ţinutului, Hunyadi. Fiul lui Voicu, Iancu Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 şi guvernator al Ungariei între 1446-1452, aparţinea unei societăţi medievale cu preocupări intelectuale şi simpatie pentru renaşterea italiană. A călătorit mult. Fiul lui Iancu, Matei Corvin, ajunge regele Ungariei între 1458-1490. Caracteristica familiei era excelenţa în meşteşugul folosirii armelor. Poate şi din această cauză, exploatarea fierului în zonă ajunge la un nivel deosebit de dezvoltare în timpul Iancului, iar Matei Corvin emite chiar un decret prin care scuteşte de impozite fierarii care produceau arme si unelte.

Se făcea minerit la minele de la Teliuc şi Ghelar, metalurgie în fierăriile care au împânzit ţinutul hunedorean, bocşerit (producerea de mangal din lemn) în ţinutul pădurenilor.

Istoria ne aşează în faţă documentele. Minele de la Ghelar şi Teliuc sunt menţionate din 1493 şi 1508, conscripţia urbarială din 1681 vorbeşte de fierăria de la Topliţa, atelierul de la Fanci 1754, bănia lui Crai producea coase la 1756 iar în 1849 furniza cantităţi mari de fier fabricii de armament din Oradea. Transportul minereului la fierării se făcea cu caii. Cea mai mare parte a produselor atelierelor de fierărie era vândută ca fier brut, cum reiese dintr-o evidenţă a veniturilor din 1517. Vânzarea de fier a dat şi denumirea germană a oraşului- Eisenmarkt – piaţa de fier, iar preţul era stabilit prin licitaţie de către Dieta Transilvaniei. În 1778, Viena imperiului Habsburgic lua măsuri de redresare socio-economică a atelierelor de extragere şi prelucrare a fierului de pe domeniul hunedorean. În 1884, intrau în funcţiune Uzinele Siderurgice, iar la 29 august 1900, prima linie ferată minieră din Ardeal transporta minereul din minele de la Ghelar spre uzină.

Textul cântecelor patriotice ale muncitorilor din Combinatul Siderurgic de la Hunedoara omitea istoria bogată a locului în prelucrarea şi extragerea fierului .

Tehnica metalurgică a obţinerii metalelor din minereu a urmat şi s-a dezvoltat paralel cu civilizaţia umană.
„Minerul trebuie să fie foarte iscusit, înainte de toate trebuind să cunoască ce fel de mină este, pe care deal se află şi dacă este bine să se facă săpături. El trebuie să ştie unde se află filonul, crăpăturile şi stratul de rocă”.
„Topitorul pune în cuptor la început cărbune, apoi minereu mărunţit şi tot aşa, urmărind procesul de pe scara ce se află lângă cuptor. Minereul de fier şi cupru, care se topeşte greu, are nevoie de o flacără puternică şi de un consum mare de muncă. Unul din factorii importanţi în metalurgie este focul. Debitul de aer suflat este important pentru extracţia metalului din minereu”.

Ne lămureşte mai bine părintele metalurgiei Giorgius Agricola (1494-1555) în lucrarea sa „De re metallica”.
1. Minerit (detectarea minereurilor, decopertări în teren, deschiderea unei exploatări, exploatarea la zi şi în subteran, puţuri, tehnică şi instalaţii, tehnica aerajelor, evacuarea minereurilor, evacuarea apei din subteran).
2. Analiza probelor – pentru stabilirea conţinutului util.
3. Metodele de pregătire a minereului (sfărâmare, cernere, sitare, spălări, concentrări, separări de steril, decantări).
4. Tehnica construirii cuptoarelor în care se produc metalele (sistemul de suflare a aerului, sistemul de funcţionare a foalelor, amplasarea cuptoarelor, tipuri de cuptoare).
5. Prelucrarea metalului.
6. Producţia de substanţe chimice utilizate în tehnica de dizolvare.

Cuptorul hunedorean din Valea Caselor, datat în sec. IX-X poate fi vazut la Muzeul Stiintei din Londra unde a fost transportat si reconstituit in 1925.Romani,maghiari ,nemti si evrei au muncit si trait pe meleaguri hunedorene,,adu-ti aminte de zilele din vechime,socoteste anii,varsta de oameni dupa varsta de oameni,intreaba-l pe tatal tau si te va invata,pe batrinii tai si iti vor spune,,.

Noi începem în 12 ianuarie „cursul de gătit” care va lua sfârşit cu o masă pregătită de noi, în cinstea mamelor, sâmbătă 8 martie.