Israel și… falafel

Privind calendarul ortodox te surprinde multitudinea sărbătorilor de iarnă însemnate cu roșu. Primul care vine este Moș Nicolae, un sfânt modest și foarte darnic. Darurile sunt puse în seara de 5 decembrie în pantofi și din acest motiv îi lustruim. Lucru util dacă privim pantofii semenilor noștri. Un pantof purtat este un portret al celui ce îl poartă. Moș Nicolae află multe despre noi privindu-ne pantofii. Pantofi lăbărțați, pantofi scâlciați, pantofi supărați, șoșoni plini de noroi, cizme de damă agresive ca revoluția franceză, botine rococo, pantofi lați care râd unsuros și tot felul de “nu mai le știi pe nume”. Moșul se oprește în fața pantofiorilor de copil.

Despre Crăciun știm mai multe. Este ziua Nașterii Domnului Nostru Isus Cristos. Piețele în această perioadă sunt pline de cumpărători care aleargă după cumpărături ca și cum ar veni sfârșitul lumii și trebuie să facem ultima aprovizionare înaintea apocalipsei. Bucătăriile devin autodafé-uri. Cărnurile, slăninurile, cârnații, jumările, răciturile, ciorbele, fripturile, sarmalele sunt pe foc.

Supraviețuim până la Anul Nou, când o luăm de la capăt, mai puțin primitive dar cu aceleași ingrediente.

Vine ziua Botezului, când trebuie să fie ger de crapă pietrele iar noi trebuie să ne încălzim cu o țuică fiartă și o ”sarma” aburindă.

De Sfântul Ion suntem sleiți dar nu cedăm și fideli salatei de boef, încheiem victorioși perioada Sfintelor Sărbători de iarnă.

Cred că aceste ospețe sunt semn al bucuriei noastre. Bucuria că ni s-a născut Mântuitorul într-o iesle săracă, bucuria că Sfântul Nicolaie s-a retras intr-o peșteră postind continuu, că Sfântul Ioan se hrănea numai cu miere sălbatică și lăcuste iar Sfântul Vasile era uscațiv și slăbit de ajunare și veghe.

Musulmanii celebrează religios, evenimentele petrecute în viața profetului Mohamed. Ramadanul este luna sfântă a islamului, când Profetului I s-a revelat Coranul, cartea sfântă. Este o lună a binefacerilor și a milosteniei.

Sărbătorile religioase ale evreilor comemorează istoria lor religioasă: sărbătoarea corturilor, sărbătoarea recoltei, Hanuka sau sărbătoarea luminii, Rosh Hashanah și Yom Kipur. Mâncărurile tradiționale sunt “coșer” preparate curat, nu neapărat igienic ci sănătos și fără grăsime de porc. Multe dulciuri și condimente din plin.

Ierusalimul, orașul păcii, locul unde să întâlnesc cele trei religii monoteiste într-o istorie oarecum comună. Fiecare găsește în acest loc ceea ce caută: istorie, religie, politică, orgoliul personal, negarea, misterul, întoarcerea unui popor pribeag de 2000 de ani și altele, multe altele.

Încă o dată în Israel și la Ierusalim, cu o mare pasionată de călătorii, d-na dr. Antonia Ciupeanu. Imaginile, muzica și mâncarea din Israel sunt aduse cu o dăruire fără margini de această delicată doamnă.

Falafel! Rămâne să îl încercăm și să vă povestim cum a fost.

 

Cum a fost…

Intenția noastră în 7 ianuarie a fost să vizităm Israelul în calitate de turiști. Doamna doctor Ciupeanu a adus poze, CD-uri, hărți, obiecte specifice zonei, muzică israelită și rețeta de falafel. Cu un astfel de echipament complet am dorit să fim turiști în Israel. Lucru care s-a si întâmplat dar pelerinul care a poposit în casa noastră, Robert, nu ne-a permis să fim doar turiști. Așa a fost să fie!

Itinerariul prezentat a fost unul complet. Începând cu orașul-port Haifa de unde pleacă vapoarele încărcate de citrice și diamante, Caana cu frumoasa Biserică a Fericirilor, Capernaumul cu sinagoga lui cea albă, minunata croazieră pe Marea Galileei, Yardenit-ul de pe malul Iordanului unde creștinii îmbracă cămășile albe ale botezului, Ierihonul atât de drag nouă românilor pentru că avem acolo un așezământ și am trecut în Iordania. Aud cuvintele doamnei doctor “mă așteptam să fie minunat dar ce am văzut la Petra a întrecut orice așteptare”.

Orașul Petra este situat în sud-vestul Iordaniei și nu sunt cuvinte pentru al descrie; orașul trandafiriu, orașul de piatră din pustiul Iordaniei, orașul pierdut ș.a.m.d. A fost descoperit în 1812 de un elvețian și a fost capitala Regatului Nabateenilor, semiți vorbitori de limbă aramaică. Situat la intersecția celor mai importante drumuri comerciale, orașul Petra are o arhitectură unică, săpată în piatra roz a muntelui pe care se sprijină clădirile.

Sunetul grav al șofarului împreună cu formația de muzică folk israeliană Hava Nagilia completează atmosfera și ne urăm “shalom”. Din bucătărie mirosul chifteluțelor de năut “falafel” ne gâdila nările cu un miros aromat.

 

7 Jan 2012

Adaugă un comentariu completand formularul de mai jos