Era şase dimineaţa. Fetele arătau bine, iar eu mulţumită. În ii, cu colanţi negri şi rucsace la fel, albastre. Întâmplarea a făcut ca iile să fie cusute cu albastru, aşa că fetele arătau elegante de-a dreptul. La şapte şi zece urma să plecăm din Craiova spre Bucureşti, iar de aici spre Constanţa, la mare. În gară ne aştepta Lia care arborase, la cei 62 de ani ai ei şi un divorţ în curs, un aer sportiv, vesel, şi Rosina în doliu. Cele 13 fetiţe din mediul rural, între 9 şi 14 ani, veneau de trei ani la mine acasă, […]