Camino de Santiago este un drum de pelerinaj de 800 de kilometri care parcurge Peninsula Iberică de la est la vest. Începe în Sant Joan Pied de Port în Franța și se termină în Santiago de Compostela.

Il Camino este un drum care se face de 1300 de ani.  Destinația finală: Santiago de Compostela. În 1987 a fost declarat Drum Cultural European. Este un drum spre reperele culturale din orașele din nordul Spaniei și poate fi și spre obiectivele religioase.

În 1139 un învățat francez scrie 5 volume despre itinerariul spre Santiago iar Goethe afirmă: ”Europa s-a format și mergând la Santiago de  Compostela”, Paolo Coelho scrie cartea ”Jurnalul unui mag”, Shirley MacLaine scrie o carte de mare succes: ”Il Camino”, Papa Ioan Paul al II-lea îl parcurge și el.

Drumul bisericilor și al crucifixelor.

Cei care au fost pe Camino ne spun:

”…este o stare în care intri sfios și te lași pradă…”

”…esti doar tu și drumul. Este în același timp prea lung și prea scurt. Este fascinant și plictisitor. Este provocator și ușor. Este uimitor și groaznic. Este cald și rece. Este sărac și bogat. Este renunțare și continuare. Este cea mai străbătută, cea mai trăită rută din lume unde oamenii trăiesc experiențe foarte diferite. Și e doar un drum…”

”…este o meditație în mers…”

”…pelerinajul la Santiago se trăiește, nu se povestește…”.

Pe Camino se merge pe jos sau cu bicicleta și are 830 km. Aproximativ o lună de mers pe jos; este parcurs de tineri, bătrâni, părinți și copii.

Drumul este prin ceață și ploaie în Pirinei, prin văile cu torente, prin păduri, pe câmpiile mesetas cu soare ucigător. Talpa piciorului calcă într-o lună pe iarba moale și răcoroasă, pe asfalt, pe pietriș, pe grohotiș, pe pământ. Pentru a ajunge la destinație trebuie să înveți lecția smereniei. O lună de mers pe jos! Pe marginea drumului, la picioarele crucilor din intersecții, printre ierburi și tufe de măceș, grămezi de pietre marchează ruta, simbol al durerii și tristeții.

Pe Camino nu vezi oameni cu lumânări, nu-i vezi rugându-se sau închinându-se, ci oameni care merg… și merg, concentrați, singuri sau în grup. Pe drum, din răsărit și până în amurg.

Pe lângă reperele culturale și religioase, Il Camino este în primul rând drumul regăsirii de sine, al testării propriilor limite. Dialogul a două călătoare pe Il Camino:

– mi-aș dori ca lucrurile să fie la fel de ușoare în viață, precum sunt pe Camino. Aici, drumul este atât de bine marcat. Sunt săgeți peste tot. Tot ce îți rămâne de făcut este să mergi.

– cred că și în viață este la fel, există semne și săgeți peste tot. Numai că noi, oamenii suntem prea grăbiți să aruncăm o privire în jur. Le trecem cu vederea în graba noastră, fără a ne da seama că de fapt ne-am pierdut demult. Și eu făceam parte din mulțimea de grăbiți care pierduseră, la un moment dat, destinația. (www.viajoa.ro)

Călătoria este expresia profundă a dorinței de schimbare, de căutare a ceva (material sau spiritual), de evadare. Călătoria reprezintă adesea și dorința de desprindere de centru, de ceva de care suntem prea fixați. Este și o dorință de cunoaștere.

Drumul îngemănează simbolul liniei cu cel al mișcării în timp, cu toate întâmplările previzibile sau imprevizibile ale călătoriei. Drumul este asociat transformării, dar înseamnă și și fugă, exod, îndepărtare.

Răscrucea este legată de simbolistica alegerii drumului cel bun. Eroul, ca și pelerinul pe Camino, are nevoie de toiag, desagă, pentru a parcurge calea.

Pedagogia Divină ne învață Drumul Crucii cu cele 14 stații, iar destinația finală nu este moartea, ci Învierea.

Destinația finală, când ne străduim să parcurgem 830 de km pe jos este orașul Santiago de Compostela unde se presupune că este mormântul sf. Iacob.

Afirmăm zilnic că contează drumul și nu destinația, rămâne să și credem aceasta!

 

 Vezi poze il camino.